Mănăstirea Peștera Sf. Ioan Casian

Cercetările moderne asupra istoriei antice a Peşterii Casian și a Pietrelor Scrise au Inceput în anul 1912, când renumitul savant şi arheolog Vasile Påvan publică în Analele Academiei un studiu despre Peştera Casian și Pietrele Scrise din valea de pe râul Casimcea. Situate în centrul Dobrogei, pe valea Casimcea, plaiurile Castenilor au adăpostit viața monahală încă din secolul IV. Continuând tradiția Sflintului Apostol Andrei, căligării străromâni din Dobrogea locuiau în peşteri în care amenajau mici biserici.

Ascunsă privirii, printre formele carstice ale Dealului Casian, peştera se deschide într-un perete stáncos, deasupra väii Casimcea. O potecă îngustă, cu trepte săpate în calcar, amenajată recent, merge până sub gura peşterii. In dreptul intrării boltite se ajunge pe o scară metalică. Grota este spațioasă, alungită și cu firide laterale. Climatul secetos face ca grota să fie lipsită de forme carstice spectaculoase, dar şi de obişnuita umezeală. Ramificația din stânga peşterii urcă pe nişte trepte săpate în stâncă și se deschide între mică grotă în care un om se poate adăposti şi care a rămas în memoria locurilor cu numele de Chilia Sihastrului. Ramificația din dreapta este foarte îngustă, are o lungime de 37 de metri și se termină cu un put impenetrabil. Peştera Casian era, din cele mai vechi timpuri, un loc în care oamenii se refugiau din calea primejdiilor. Şi pentru creştini a însemnat un loc de refugiu în vreme de prigoană.

După cercetările arheologice din anii 1984-1985, pe peretele din dreapta intrării s-au descoperit mai multe litere incizate, câteva cruciulițe și semne monogramatice (In peșteră s-a găsit şi monograma lui Hristos). Separat, o altă cruciuliță a fost incizată deasupra unei firide amenajată pentru opaițe, în peretele din stänga intrării în peșteră. La aceste însemne creştine adăugând și treptele săpate în calcar ce duc spre zona mai înaltă din fundul peşterii, se poate vedea că pestera semăna, astfel amenajată, cu un spațiu liturgic. In peșteră și pe povírnişul din fața peşterii s au descoperit multe fragmente ceramice din perioada romană târzie (secolul IV, cam pe când s-a născut Sfântul loan Casian). E posibil, potrivit arheologilor, ca peştera să fi constituit un refugiu al unei comunități creştine încă din perioada de persecuție din vremea împăratului roman Dioclețian (începutul secolului IV), care, după cum ştim, s-a manifestat cu violență și pe teritoriul provinciei romane Scythia Minor (Dobrogea de azi), dând un mare număr de martiri, unii dintre ei însemnați în sinaxare.

In orice caz, abundența materialului din secolul IV indică prezența în peșteră a unor grupuri restrânse de creştini, refugiate din calea persecuției autorităților. Poate unii creştini să fi suferit în preajmä chiar martiriu. Fapt care a dat locului o încărcătură spirituală deosebită pentru urmaşi, îndeosebi pentru cei doritori de viață pustnicească. Continuitatea folosirii peşterii, din secolul IV până în secolul XI, este explicabilă prin tradiția care s-a transmis din generație în generație de la primele comunități monahale care şi-au găsit aici adăpost.

In anul 2003, străvechiul aşezământ monahal a fost readus la viață pe Dealul Casienilor de părintele staref Justin Petre, cu binecuvântarea Inalt Preasfințitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

PIETRELE SCRISE

În vecinătatea Peşterii Casian, la poalele dealului, pe partea de sud, încojurate de o bogată vegetație, se află două inscripții săpate în piatră, locul fiind cunoscut de localnici cu numele de Pietrele Scrise. In studiul său din 1912, Vasile Pårvan ne relatează cum, străbătând valea Casimcea, la o cotitură a drumului, ne întâmpină o imensă stâncă, destul de netedă, și pe stâncă citim mirați, în litere greceşti destul de bine săpate, următoarea inscripţie: OROI KASIANON ΚΑΙ SPILOUHA, Inscripția se traduce: Hotarele Casienilor și Peştera. A doua inscripţie, dâltuită pe o stâncă tot aşa de regulat netezită, având în partea ei de jos o gigantică bancă de odihnit, este puțin diferitä: OROI KASIANON SPILOUHON, în traducere: Hotarele Casienilor, deținători (sau locuitori) al peşterilor. Vasile Pârvan datează inscripțiile ca fiind din sec. II-III (între anii 100 și 240), când provincia se afla sub influența culturii greceşti. Cei mai mulți cercetători apreciază aceste inscripții drept pietre de hotar între un teritoriu al casienilor" şi unul al unor aşa-zişi „Jocuitori ai peşterilor". E posibil ca și alte peşteri din zonă să fi fost locuite. Însă, potrivit cercetătorilor, peştera" la care face referire prima inscripție este, cel mai probabil, Peştera Casian, singura care păstrează urme de locuire umană din secolul IV până în secolul XL.

Nu trebuie uitată nici civilizația și viața economică înfloritoare care a persistat în Scythia (Dobrogea) in antichitate, în perioada elenistică şi apoi romană. Zona Casian făcea parte din aşa-numitul teritoriu rural al cetății Histria (Intemeiată în sec. VII. Hr.). Recent s-a mai descoperit și a treia piatră scrisă, dusă în antichitate la Tariverde pentru a deservi la construcții. Şi ca aminteşte tot de Peştera Casian, având chiar inscripția: KASIANA SPILOUHA In antichitate, la Tariverde şi Târguşor au funcționat centre de colectare a cerealelor și animalelor din zona înconjurătoare pentru aprovizionarea cetăților Histria şi Tomis.

Iar ca viața bisericească, amintim că la începutul secolului VII cetatea Tomis era ridicată la rangul de mitropolie şi avea 14 episcopii sufragane. Nivelul culturii, al spiritualității creştine din provincia natală şi caracterul bilingv al ei (se vorbeau şi greaca şi latina) l-au ajutat pe Sfântul loan Casian să-şi însuşească mijloacele şi cultura de a înțelege şi a fi înțeles atât în Räsärit (unde se vorbea elina), cât și în Apusul dominat de limba latină. De aceea, a fost numit pe drept punte între Räsärit şi Apus".

Viața Sfântului Ioan Casian

Sfântul loan Casian s-a născut în provincia romană Scythia Minor (azi Dobrogea), pe la anul 360 d. Hr. din părinți binecredincioşi, locul său natal fiind stabilit de cercetători ca fiind satul Casian, pe atunci Vicus Cassiani sau Vicus Cassii (ie „satul lui Casian" sau „satul lui Casius", vicus însemnând sat în limba latină). Născut într-o familie evlavioasă şi înstărită, Sfântul a primit o educație aleasă, a fost de mic sârguincios la învățătură, la deprinderea faptelor bune și la învățarea Sfintelor Scripturi. Primul contact cu călugării a avut-o încă din copilărie sau adolescență, în țara sa. Pe la vârsta de 20 de ani, aprinzându-se în inima sa dorul de patria cerească, a plecat din patrie împreună cu bunul său prieten, Sfântul Gherman, şi cu sora sa şi au mers in Tara Sfântă, intrând acolo în monahism la o mănăstire de lângă Betleem, lângă Peştera Naşterii Domnului. După câţiva ani, aflând de viața îmbunătățită a călugărilor din Egipt, cei doi prieteni străromâni au plecat să se nevoiască în pustia egipteană sub îndrumarea şi sfătuirea celor mai înduhovniciți pustnici de atunci, a caror spiritualitate este redată şi în Patericul egiptean.

Aici, în aspră nevoință, post, rugăciune, singurătate, ascultare, lipsuri, s-au adâncit în viața contemplativă sfinții loan Casian şi Gherman. Dându-se pe sine cu toată osârdia meşteşugului liniştirii şi îndeletnicirii cu rugăciunea lucrătoare şi luptei curățirii inimii, Sfântul loan Casian a ajuns să cunoască treptele cel mai înalte ale rugăciunii, primind de sus darul „rugăciunii de foc" şi al împărtăşirii de revărsarea dumnezeieştii lumini.

După cincisprezece ani de sfinţită petrecere pustnicească, a venit asupra călugărilor din Egipt nedreaptă prigonire, astfel că sfinții loan Casian și Gherman au părăsit Egiptul şi au ajuns la Constantinopol, sub oblăduirea Sfântului loan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului. Sfântul loan Gură de Aur l-a hirotonit pe Sfântul Ioan Casian diacon, iar pe Sfântul Gherman, ca pe unul mai în vârstă, l-a hirotonit preot.

După a doua surghiunire a Sfântului loan Gură de Aur, Sfinții loan Casian și Gherman au fost trimişi la Roma pentru a duce acolo solia și mesajul de durere din partea Bisericii din Constantinopol. Tot aici Sfântul Ioan Casian va fi mai târziu hirotonit preot. Pe la anul 415 Sfantul loan Casian ajunge la Marsilia, port la Marea Mediterană, în Galia, unde Sfântul a ancorat pentru tot restul vieții corabia sufletului său plină de bunătăți duhovnicești, pe care le-a revărsat prin scris, rânduieli monahale şi ctitorii de mănăstiri asupra întregii Biserici. La Marsilia a întemeiat două mănăstiri, una de călugări şi alta de maici. Mănăstirea de călugări, Sfântul Victor, construită pe o stâncă înaltă deasupra portului, în fața cetății, există şi astăzi, deşi catolică. Acolo se află păstrat capul Sfântului loan Casian. A adormit întru Domnul pe la anul 431, la Marsilia.

Opera sa cuprinde trei lucrări: Despre aşezămintele mănăstirilor de obşte şi despre tămăduirea celor opt păcate principale, Convorbiri duhovniceşti cu părinții pustiei Egiptului, în 24 de cărți, și Despre Intruparea Domnului, contra lui Nestorie, tratat de dogmatică apologetică împotriva ereziei nestoriene apărute atunci.

Sfantul loan Casian, prin scrierile sale şi povățuirea călugărilor, are marele merit de fi primul scriitor de limbă latină care a dat rânduieli monahale, fiind pe drept socotit întemeietorul monahismului în Apus şi al teologiei monahale de limbă latină, influențând nu doar formarea monahismului în Apus, ci şi încreştinarea popoarelor de acolo prin ucenicii şi învățăceii care au sorbit învățăturile sale. El a fost tradus și în greacă şi citit cu acelaşi nesaț și de călugării din Räsärit. Este singurul scriitor latin care a fost inclus în marea colecție de învățături patristice numită Patericul egiptean, dar şi în F , monumente de temelie ale spiritualității creştine şi manuale de căpătâi ale nevoitorilor ortodocşi dintotdeauna. În Galia a fost considerat ca sfânt îndată după adormirea sa, iar mai târziu a fost trecut în sinaxare latine şi greceşti cu numele de Casian Romanul.

Punte de legătură între Răsărit și Apus, dascăl al călugărilor și doctor al sufletelor, scriitor duhovnicesc de renume universal, Sfantul loan Casian rămâne pururi Avva, Părintele duhovnicesc, model de călugăr jertfelnic, smerit și mărturisitor, ajuns pe culmile sfinţeniei prin nevoința de toată viața și încununat cu harisma călăuzirii sufletelor de la Hristos, Căruia i s-a dăruit total încă din tinerețe.

Sursa: text preluat din panoul de la intrare.

//

Mănăstirea Sfântul Ioan Casian, situată pe Dealul Casian, în vecinătatea Peșterii Casian și a satului Casian, a fost ridicată în cinstea Sfântului Ioan Casian Daco-Romanul (360-435). Așezământul monahal se află într-un peisaj pitoresc, înconjurat de dealuri cu pajiști și arbuști, păstrând un peisaj de stepă aridă, cu râul Casimcea și două lacuri de acumulare la poale.

Mănăstirea este situată între Rezervațiile naturale Gura Dobrogei și Cheile Dobrogei. Numele satului Casian (Vicus Cassiani) poate proveni fie de la cuvântul latinesc "cassus" (gol, pustiu), fie de la numele latin Cassius, al unui colonist roman. Satele din perioada romană primeau numele celui mai important colonist, astfel numele satului Casian a evoluat.

În vecinătatea satului Casian, pe malul stâng al văii Casimcea, s-au găsit ruinele unui sat roman (Vicus Cassiani). În perioada otomană, satul Casian a fost numit Șeremet, care înseamnă "om vrednic", posibil referindu-se la Sfântul Ioan Casian.

La poalele Dealului Casian se află două inscripții grecești săpate în stâncă, denumite Pietrele Scrise, cercetate în 1912 de Vasile Pârvan. Inscripțiile, datate din secolele II-III, delimitau teritoriul "casienilor", locuitori ai unui sat numit Casian.

Descoperiri recente confirmă existența unui Vicus Cassianus. La Tariverde, la 10 km de Mănăstirea Casian, s-a găsit o piatră cu inscripția "KASIANA SPILOUXA" (Peștera Casiană), indicând importanța peșterii pentru locuitorii zonei, posibil folosită ca biserică.

Peștera Casian, situată pe versantul nordic al Dealului Casian, a fost locuită în perioada romană târzie. Descoperirile arheologice arată prezența creștinilor timpurii care se refugiau aici. Peștera era loc de pelerinaj și are semne incizate și fragmente ceramice din sec. IV.

Mănăstirea Sfântul Ioan Casian a fost înființată în 2002, după binecuvântarea Arhiepiscopului Tomisului, Teodosie. Construcția mănăstirii a fost dificilă, dar comunitatea monahală a reușit să construiască biserici, chilii și alte clădiri necesare.

Mănăstirea poate găzdui 70 de pelerini și are o trapeză pentru 100 de persoane. O biserică mare se construiește, iar demisolul acesteia va găzdui un muzeu de istorie și spiritualitate. În 2002, moaștele Sfântului Ioan Casian au fost aduse în România, marcând începutul noului așezământ monahal.

Sursa: arhiepiscopiatomisului.ro