Cistercienii au primit teren inutilizabil, mlaștini, păduri, de la regi, prinți și donatori, pe acesta au construit mănăstiri, au dezvoltat terenuri agricole și au practicat cu succes agricultură și piscicultură. Ei erau catolici și a venit pe la 1200 la îndemnul regilor maghiari în Transilvania.
Prin muncă grea au asanat mlaștina și pădurea sălbatică de la Cârța iar pentru început au construit o bazilică simplă din lemn. Mai târziu în secolul al XIII-lea, pietrari veniți probabil din Franța și Renania au creat o construcție gotică-abație, sub forma unei biserici cruce și clădirile mănăstirii în formă de dreptunghi.
Cârța se afla în secolul XIII-XV în centrul evoluțiilor spirituale, politice și economice din Transilvania. În acest timp călugării au drenat mlaștinile din jur, au creat ferme agricole model și-au promovat viticultura și piscicultură. Abatele mănăstirii cisterciene numea preoți și judecători din cele 10 așezări aparținătoare.
Cistercienii trăiau foarte auster. Munceau din zori până seara târziu, se rugau la fiecare 3 ore, nu mâncau carne, nu făceau foc în camerele lor și vorbeau între ei doar strictul necesar.
În secolul al XV-lea se dovedesc a fi mai preocupați de viața materială și luxoasă, interesele economice ale sibienilor au jucat un rol important în decizia privind soarta mănăstirii.
Cunoscut a fost ultimul abate din Cârța, raymond Bärenfuss, un fost călugăr din Viena. El ar fi fost un pasionat al vinului și al vânătorii de urși.
În 1474 regele Matei Corvin a dizolvat în ceea în cele din urmă mănăstirea și a transferat drepturile bisericii din Sibiu.
Casa parohială este probabil cea mai veche clădire locuită din transilvania. A fost construită în locul vechii cantine a mănăstirii. În fața casei parohiale este un mic canal cu apă proaspătă pe care încă funcționează o mică moară cu ciocănele. Victor Kastner cunoscut poet sau slim și-a petrecut copilăria și adolescența în această casă și a reușit să surprindă în versul ciocănitul acestei mori.
Pictorul franz pin dur 1164 1904 original de pe aceste meleaguri, a pictat desene cu ruinele mănăstirii. Cal gustav întâmpină 1905 1997, alt fiu al cărții virgula scris povestiri umoristice în versuri.
Text preluat din panoul de prezentare afișat în curte
//
Pe malurile Oltului se găsește o veche așezare cunoscută pentru producția semnificativă de in, având o topitorie de in și culturi în ogoarele comunei.
Tradiția producției de fire de in și cânepă acoperă integral nevoile interne ale țării noastre.
În localitatea Cârța, poetul sas Viktor Kästner (1826-1857) a trăit și creat.
Mănăstirea Cârța, construită în stil gotic în 1202, reprezintă o construcție de importanță deosebită, fiind prima clădire gotică din țară, ce a influențat ulterior construcțiile. Abația de la Cârța este menționată documentar din 1223 și a fost construită de călugării cistercieni cu scopul de a introduce catolicismul în Transilvania.
Inițial, biserica mănăstirii, probabil construită din lemn, ocupa partea nordică a unei curți dreptunghiulare, iar clădirile mănăstirești erau dispuse pe laturile estică și sudică. Aceasta era o bazilică cu 3 nave, fără turn, având transept și cor, iar singura parte păstrată în prezent se găsește în biserica evanghelică a comunei.
Rezultatul construcției este acum o ruină, doar câteva elemente fiind păstrate, contribuind la reconstituirea caracteristicilor esențiale ale bazilicii.
În urma invaziei tătarilor din 1241, biserica și celelalte clădiri au fost reconstruite în piatră. Mănăstirea a persistat până în 1421, când turcii au provocat distrugeri masive, iar în 1432 a avut loc o repetare. În secolul al XV-lea, mănăstirea și-a pierdut gloria, fiind desființată în 1474 prin ordinul regelui Matei Corvin și transferată sub stăpânirea bisericii romano-catolice din Sibiu.
Domeniul mănăstirii cuprindea terenuri de la Olt până în creasta muntelui Făgăraș, inclusiv văile Arpașu Mare și Cârțișoara.
Țăranii iobagi de pe această proprietate au suferit o exploatare aspră, ceea ce a condus la declanșarea mai multor revolte, cele mai notabile având loc în anii 1322, 1419, 1423 și 1430.
Sursa: Itinerar turistic Brașov - Sibiu - Alba Iulia (Ministerul Turismului, 1982)
