Drumul Transfăgărășan, care străbate munții Făgăraș și asigură conexiunea rutieră cu orașul Curtea de Argeș, a fost construit inițial ca un drum forestier, conform Hotărârii Consiliului de Miniștri din 10 decembrie 1969.
Pe parcursul construcției, s-a luat în considerare tranziția la un drum cu bandă dublă, adecvat pentru circulația publică, având în vedere scopurile de a facilita comunicațiile între sudul țării și Podișul Transilvaniei, deschiderea bazinelor forestiere din munții Făgăraș și utilizarea eficientă a pășunilor alpine.
Finalitatea proiectului a inclus și dezvoltarea unui centru turistic montan în zona lacului Bâlea, unde practicarea sporturilor de iarnă este posibilă aproximativ 7 luni pe an. Transfăgărășanul, având o lungime de 90,1 km și o lățime a părții carosabile de 6 m, a devenit astfel un element semnificativ în infrastructura de transport a țării.
Pe partea de nord a muntelui Făgăraș, traseul Transfăgărășanului străbate o distanță de 35,1 km. După aproximativ 12 km de la intersecția cu DN 1 și după ce trece prin satul Cârțișoara, drumul ajunge pe versantul pârâului Bilen, urmându-l până la cascada Bâlea (1234 m). Apoi, într-o serpentină amplă de 400 m, depășește diferența de nivel, ajungând deasupra cascadei la o altitudine de 1500 m. Continuând prin căldarea Bilei, drumul ajunge la Lacul Bilen. Trecerea în bazinul Argeșului se realizează printr-un tunel cu o lungime de 882 m, având bandă dublă (intrarea în județul Sibiu fiind la 2040 m, iar ieșirea în județul Argeș la 2025 m). La ieșirea din tunel, drumul străbate pe o distanță de 25,6 km versantul sudic al masivului. În prima etapă, trece prin Căldarea Mioarelor (1910 m), coboară în Căldarea Berbecilor (1770 m), ajunge la Cabana Stâna Caprei (1520 m), trece pe lângă Piscul Negru (1184 m) și coboară de-a lungul văii Capra până la Coada lacului Vidraru (835 m).
În continuare, drumul se desfășoară pe versantul tehnic stâng al lacului, pe o distanță de 28,5 km, și se conectează la coronamentul barajului Vidraru.
Drumul auto peste munții Făgăraș reprezintă o provocare majoră în ceea ce privește infrastructura rutieră din România. Acesta se află la cea mai înaltă altitudine în traversarea Carpaților, iar peste 30% din traseul său străbate zona alpină. Deosebit de notabil, este singurul drum din țară care a necesitat construirea unui tunel extins și lucrări speciale pentru protecția împotriva avalanșelor.
Tunelul a fost săpat într-un interval de un an și jumătate, la o altitudine de 2040 m. Este cea mai înaltă structură de acest tip din țară și printre puținele din Europa. Dimensiunile sale sunt de 887,67 m, cu o secțiune de 41,5 mp, 8 m în partea de jos și o înălțime de 6,15 m. Pentru a-l construi, au fost relocati 1.610.000 mc de rocă. Tunelul a fost săpat în roci cuarțitice, a căror duritate se apropie de cea a granitului.
Lucrările la tunel au avut loc și în timpul iernii, în ciuda condițiilor climatice nefavorabile pentru astfel de construcții la o asemenea altitudine. Vântul atingea viteze de 120 km/h, iar cei câțiva metri dintre tunel și cabina de lucru erau parcurși în aproximativ o oră și jumătate. Avalanșele au adesea smuls stația de compresoare de pe loc, aceasta fiind descoperită mai târziu, în primăvară, în văile adânci. Uneori, nămeții de zăpadă, cu o înălțime de peste 6 m, au blocat constructorii, care au fost nevoiți să sape tunelul și prin stratul gros de zăpadă.
În timpul iernii din 1973, 180 de oameni au fost blocați în "Căldarea Bâlei" din cauza unui viscol puternic. Pentru a-i salva, au fost aduse două buldozere gigant, la care au fost atașate frânghii. Prin legarea de acestea, oamenii au fost extrasi și transportați în siguranță până la Bâlea Cascadă.
Odată ce versantul nordic al Munților Făgăraș a fost străpuns, drumul coboară către Lacul Bâlea, considerat cel mai mare lac glaciar din această masiv montan. Lacul are o suprafață de 4,65 ha și o adâncime de peste 11 m. Amplasat în partea superioară a Văii Bâlea, la o altitudine de 2034 m, având o lungime de 360 m și o lățime de 200 m, acesta oferă priveliștea unei oglinzi rareori zbârcite, încastrată între crestele impunătoare ale unei coame mari de piatră.
Pe o limbă stâncoasă care pătrunde aproape în mijlocul lacului se găsește Cabana Bâlea Lac, oferind 150 de locuri de cazare și un bufet. Pe viitor, Bâlea Lac va deveni o destinație importantă pentru sporturile de iarnă. În plus față de construirea unor noi facilități de cazare și alimentație publică, se ia în considerare și construirea de teleferice care să lege Bâlea Lac de Șaua Caprei (2315 m altitudine) și Șaua Paltinu (2400 m), facilitând astfel accesul schiorilor către numeroasele pârtii existente în zonă.
În anul 1975, s-a inaugurat telecabina care permite călătorilor să se deplaseze rapid de la Bâlea Cascadă la Bâlea Lac, acoperind distanța de la 1239 m la 2034 m altitudine în doar 7 minute.
Mai jos de Bâlea Cascadă se află Poarta Întâlnirii.
vezi harta Pe o plăcuță de bronz fixată în stânca lăsată în urmă în urma dislocării și amplasată pe marginea prăpastiei precum un veritabil portal, se poate observa inscripția: "În data de 16 august 1971, două echipe de geniu, care lucrau la deschiderea drumului Transfăgărășan, s-au întâlnit în această locație, venind din direcții opuse".
"Poarta Întâlnirii" a reprezentat cel mai mare nivel de pericol în această regiune montană. În inițial, omul avea doar o suprafață pe care să-și așeze piciorul pe stânca aproape verticală. Din acest motiv, în această zonă extrem de dificilă, lucrările au fost efectuate din ambele direcții.
În procesul de deschidere a drumului către Bâlea Cascadă, muncitorii au îndepărtat 7500 de arbori pe fiecare kilometru liniar, fiecare având un diametru de peste 30 de centimetri.
În timpul celor 4 ani de construcție, din cauza condițiilor dificile de relief și climă, lucrările efective s-au desfășurat doar în 30 de luni; restul perioadei a fost marcat de condiții meteorologice extreme, cum ar fi zăpada prezentă peste 220 de zile pe an, stratul gros de zăpadă de până la 10 metri pe versanți, avalanșe, precum și ploi dese și abundente.
Realizarea acestui drum de importanță națională a implicat efortul a mii de persoane, cu precădere militari din forțele armate, unități de geniști, unități de construcții din diverse ministere, printre care Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor, Ministerul Economici Forestiere și Materialelor de Construcții, și Ministerul Energiei Electrice, precum și muncitori locali din județele Sibiu și Argeș.
Sursa: Itinerar turistic Brașov - Sibiu - Alba Iulia (Ministerul Turismului, 1982)
