Clădirea a găzduit de-a lungul timpului sedii ale unor instituții județene importante: Direcția de Muncă începând din anul 1970, Inspectoratul de Stat pentru Protecția Muncii din 1996 și, ulterior, Inspectoratul Teritorial de Muncă, din anul 2000.
Imobilul principal este o construcție destinată birourilor, având o suprafață totală de 435,30 metri pătrați. În partea din spate a clădirii istorice a fost ridicat un nou corp, realizat după demolarea fostei locuințe a personalului de servicu.
Construcția a fost realizată de inginerul Luigi Giulini, care ocupa funcția de șef al Oficiului Tehnic Municipal. El este cunoscut și pentru implicarea în proiectul de alimentare cu apă filtrată a orașului, alături de firma italiană Almugia-Camiz.
Ana-Maria Vicol descrie clădirea ca fiind o construcție cu parter și etaj, remarcabilă prin proporțiile echilibrate și simplitatea ornamentelor exterioare. O mică extensie laterală protejează intrarea, fiind susținută de coloane cu capiteluri fine, decorate cu volute și ghirlande. Acestea sprijină placa de la etaj, care funcționează ca o mică terasă deschisă, delimitată de balustrade metalice.
Ferestrele sunt de formă dreptunghiulară, unele cu terminații în arc plat. Decorațiunile exterioare sunt discrete, inspirate din stilul Secession, incluzând benzi simple și ghirlande decorative. Cornișa este susținută de console și marcată de o bandă de denticuli, fără alte ornamente suplimentare.
Interiorul, deși modificat în prezent, păstrează încă elemente care sugerează eleganța originară, armonizată cu exteriorul clădirii. Se mai pot observa uși interioare cu geamuri din cristal fațetat, compartimentate în carouri mici, deschideri cu arcade plate, un luminator, precum și o scară decorată cu lambriuri din lemn valoros, fin fibrat, cu ornamente arhitecturale și motive florale stilizate în relief discret.
Conform datelor din recensămintele imobiliare, proprietara clădirii era, în anul 1912, Eliza Economu.
Ulterior, proprietatea a aparținut lui Luigi Gattorno, iar în 1941 era deținută de A. Gattorno, fiind înregistrată drept gospodărie cu cinci membri.
Luigi Gattorno, deținător al titlului de cavaler și decan al coloniei italiene, a trăit în Brăila mai bine de 50 de ani. A fost agent maritim autorizat, reprezentant al Navigației Generale Italiene pentru porturile Brăila și Galați, având o contribuție majoră la dezvoltarea traficului maritim pe rutele tradiționale, dar și pe altele noi, inclusiv prin lansarea liniei Veneția–Brăila, activă pe toată durata sezonului navigabil pe Dunăre (sursă: *La Colonia Italiana di Braila*, 1906, p.14).
La 29 mai 1927, cu ocazia unei ceremonii comemorative, consulul regal italian la Brăila, A. Gattorno, împreună cu membrii coloniei italiene și echipajele navelor de război italiene ancorate în port, au depus flori la mormintele soldaților italieni căzuți în Primul Război Mondial, înmormântați în Cimitirul Eroilor de la Sf. Constantin.
Societatea „Gattorno” S.A.R., înființată în 1857, este considerată cea mai veche agenție maritimă din portul Brăila. Cu un capital de 5.000.000 lei, aceasta reprezenta mai multe companii de navigație italiene: Adriatica S.A. di Navigazione (Veneția), Compagnia Genovese di Navigazione a Vapore S.A. (Genova), Lloyd Triestino S.A. di Navigazione (Trieste), Italia S.A. di Navigazione (Genova), precum și Agenția Navigazione Generale Italiana.
În trecut, sediul Societății de Navigație Gattorno se afla pe strada Împăratul Traian, la numărul 2. În prezent, acel spațiu este ocupat de Café-biliard Europa, cunoscut anterior sub mai multe denumiri: Casino Europa, Intim, Familial, respectiv Expres.
Sursa: www.facebook.com
4 out of 5 stars
bazate pe 0 comentarii
Dacă ați vizitat acest loc împărtășiți câteva impresii
scrie comentariu