Acum aproximativ o sută de ani, pe vremea când Dunărea reprezenta cea mai sigură și rapidă rută de transport, Braila avea nevoie de o gară fluvială care să răspundă cererii tot mai mari de călători ce se îmbarcau pe vapoarele cu zbaturi ce mergeau de la Hârșova spre Turnu Severin și chiar mai departe, până la Moldova Nouă. Din această nevoie a fost construită, între anii 1904 și 1906, clădirea ce avea să devină, cu timpul, un simbol definitoriu al portului brăilean.
La momentul inaugurării, gara fluvială era comparabilă cu un aeroport modern ca importanță pentru oraș, fiind punctul central al activității portuare timp de aproximativ cincizeci de ani. Însă, pe măsură ce s-au extins rețelele de cale ferată și de șosele, rolul transportului de pasageri pe apă a început să scadă. Din anii ’50, cursele au devenit tot mai rare și mai scurte, iar în jurul anilor 1994–1995 a fost desființată și ultima rută regulată, Braila – Galați, din cauza numărului mic de călători.
Astăzi, clădirea fostei gări fluviale are o dublă întrebuințare: găzduiește sediul unei firme private și servește ca locuință personală. Proprietarul “Romnav” Brăila, Gheorghe Antistescu, este cel care are privilegiul de a locui împreună cu familia sa într-una dintre cele mai emblematice clădiri din oraș. Acesta s-a mutat cu familia, în urmă cu trei ani, în cele cinci camere de la etaj, însă nu înainte de a investi câteva sute de mii de euro pentru a reda clădirii farmecul și spiritul original, gândite și realizate din cărămidă și piatră dobrogeană de către reputatul inginer Anghel Saligny.
Sursa: brailaveche.wordpress.com
4 out of 5 stars
bazate pe 0 comentarii
Dacă ați vizitat acest loc împărtășiți câteva impresii
scrie comentariu