Palatul Dacia-România, situat în centrul istoric al Bucureștiului, pe strada Lipscani, este o clădire cu o istorie bogată. A fost construit în anii 1882-1889, inițial ca sediu al Societății de Asigurări Dacia-România.
În 1914, a fost cumpărat de Banca Generală Română, iar după Primul Război Mondial a devenit sediul Băncii Generale a Țării Românești. În 1931, Banca Generală a Țării Românești a intrat în faliment, iar imobilul a fost preluat de Banca Națională a României. În 1938, a fost vândut Uniunii Fundațiilor Culturale Regale, iar în 1948 a fost naționalizat.
În perioada comunistă, palatul a fost folosit ca sediu al Conservatorului de muzică și artă dramatică Ciprian Porumbescu, apoi ca restaurant, cantină și unitate a Cooperativei Arta aplicată. La cutremurul din 1977, imobilul a suferit avarii, iar în anii 1979-1983 a fost restaurat și consolidat. După restaurare, a fost folosit ca casă de modă și magazine cu articole de lux.
În anul 2013, Primăria București a cumpărat imobilul pentru a fi amenajat ca Pinacoteca Municipiului București. În prezent, clădirea este în curs de restaurare și amenajare.
Principalele etape din istoria Palatului Dacia-România:
1882-1889: Construcția clădirii ca sediu al Societății de Asigurări Dacia-România
1914: Cumpărarea clădirii de către Banca Generală Română
1919-1931: Sediul Băncii Generale a Țării Românești
1931-1938: Sediul Băncii Naționale a României
1938-1948: Sediul Uniunii Fundațiilor Culturale Regale
1948-1990: Diverse utilizări, inclusiv sediul Conservatorului de muzică și artă dramatică „Ciprian Porumbescu”, restaurant, cantină și unitate a Cooperativei „Arta aplicată”
1990-2013: Diverse utilizări, inclusiv sediul Băncii Comerciale Române și CEC Bank
2013: Cumpărarea clădirii de către Primăria București
2019-prezent: Restaurarea și amenajarea clădirii ca Pinacoteca Municipiului București
Sursa: muzeulbucurestiului.ro
