Schitul Băița

În Munții Metaliferi, între Deva și Brad, se află un ținut în care frumusețea naturală contrastează puternic cu amprenta industrială a fabricii de ciment din Chișcădaga. De aproape o jumătate de secol, această fabrică a acoperit locurile cu cenușă, afectând casele și sănătatea oamenilor, dar nu și sufletul lor. Localnicii, moți obișnuiți cu greutățile, și-au păstrat credința, înălțând rugăciuni în biserici și găsind alinare în spiritualitate. Printre aceste locuri se remarcă Mănăstirea Băița, situată la marginea unei păduri, într-un peisaj mirific, asemenea unei mirese așteptând să-și întâlnească mirele.

Locul mănăstirii este încărcat de simbolism și legendă. Se povestește despre o fetiță care, după ce a avut un vis în care i s-a arătat Maica Domnului, a plecat din poiana unde se juca și nu s-a mai întors. Maica Domnului îi ceruse, în vis, ca acea poiană să fie respectată, fiind casa Ei. Acest vis a fost luat în serios de comunitate, iar hramul mănăstirii a devenit „Acoperământul Maicii Domnului”.

Mănăstirea Băița a fost ridicată în anul 2005, în doar patru luni, din inițiativa unui om de afaceri din Deva. La început, a fost susținută de un număr mic de călugări și preoți, iar comunitatea monahală s-a stabilizat treptat. Stareța mănăstirii, Maica Nectaria, vorbește despre importanța rugăciunii în viața de zi cu zi, considerând-o fundamentul oricărei împliniri. Ea crede cu tărie că dacă omul face cele ale sufletului, Dumnezeu se va ocupa de cele ale trupului. Deși problemele administrative sunt mari, ea nu se lasă copleșită, având convingerea că Dumnezeu lucrează în favoarea celor care se roagă.

În biserică, pictura este încă în desfășurare. Deocamdată, doar icoana Bunei Vestiri este așezată pe perete, dar se așteaptă ca restul sfinților să fie zugrăviți și să însuflețească interiorul. Cu toate acestea, mănăstirea atrage numeroși credincioși din diferite colțuri ale Ardealului, care caută liniștea sufletească. Maica Nectaria consideră că acesta este unul dintre rolurile fundamentale ale mănăstirilor în prezent: să ofere pace și odihnă sufletelor obosite ale oamenilor.

Maica Nectaria a crescut în Mărginimea Sibiului, la Jina, unde a fost educată în spiritul credinței de bunica ei, o femeie evlavioasă care respecta toate posturile, în ciuda firii ei firave. Bunica ei l-a cunoscut personal pe părintele Arsenie Boca și a fost martora unor întâmplări pe care le-a perceput ca fiind miraculoase. Această legătură cu părintele Arsenie a influențat profund parcursul spiritual al Maicii Nectaria.

În 2019, ea și alte unsprezece călugărițe au fost rânduite de Dumnezeu să se stabilească la Mănăstirea Băița, după ce primii ani ai vieții monahale îi petrecuseră în Banat. Aici, simte o liniște aparte, iar comunitatea locală este mult mai apropiată de biserică decât în alte regiuni. Spune că la plecarea din Banat nu s-a gândit că lasă familia departe, ci că se îndepărtează de părintele Arsenie – dar Dumnezeu a rânduit ca noua mănăstire să fie aproape de Prislop.

Referindu-se la postul ortodox, Maica Nectaria subliniază că dificultatea acestuia vine din lipsa de obișnuință și de modele. Ea consideră că postul este esențial pentru curățarea de patimi și pentru întărirea voinței. Postul nu este doar despre abținerea de la mâncare, ci despre apropierea sinceră de Dumnezeu, despre rugăciune și despre lupta cu slăbiciunile personale, care devin mai evidente în perioada postului.

Părintele Teodor Hotea, duhovnicul și preotul mănăstirii, originar din Valea Jiului, a urmat un traseu spiritual aparte. Deși la început a urmat o facultate tehnică, chemarea lui către viața monahală a fost puternică. După ce a fost călugărit, a căutat împlinirea în mai multe mănăstiri, inclusiv pe Muntele Athos. Experiența de acolo l-a marcat profund, oferindu-i un model de simplitate și trăire autentică. Revenit în țară, a fost trimis de episcopul Gurie la Mănăstirea Băița, unde a continuat să îndrume duhovnicește obștea și credincioșii care vin pentru spovedanie și rugăciune.

Părintele Hotea atrage atenția că liniștea și speranța vin doar de la Dumnezeu și că doar printr-o inimă curată putem primi această pace. În vremuri tulburi, cum este contextul războiului din Ucraina, el subliniază că singurul antidot pentru frică este apropierea de Dumnezeu, iar mănăstirile oferă tocmai acest refugiu spiritual.

Sursa: www.formula-as.ro