Mănăstirea Găvanu este o mănăstire ortodoxă situată în comuna Mânzălești, județul Buzău, sub Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, parte a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei.
Accesul din Buzău se face pe DJ203K spre Mânzălești, apoi pe DJ204M spre satul Jghiab, și mai departe pe un drum forestier neasfaltat, dificil pe alocuri, între satul Lacurile și mănăstire.
Până în 1988, accesul era dificil, dar din 1989, un drum forestier de 3 km permite accesul auto, parcurgând valea Jghiabului printre aflorimente de gresie.
Biserica actuală, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este construită din bârne de brad căptușite cu scândură pe temelie de piatră, având un plan treflat și diverse turle. Catapeteasma este bogat sculptată și aurită, asemănătoare cu cea de la Mănăstirea Poiana Mărului. Clopotnița are trei clopote de bronz, iar biserica este pictată în ulei, deținând icoane semnate de D. Teodorescu.
Curtea mănăstirii include un paraclis, clopotniță, chilii, locații gospodărești și un mic iaz.
Mănăstirea, ctitorie moșnenească-țărănească, are o istorie începând din 1707, pe un teren donat de Moise Ignat Beșliu. Din cauza inundațiilor frecvente, schitul a fost mutat într-o poiană mai joasă. Biserica a fost distrusă de turci în 1821, dar reconstruită în 1828, fiind pictată de Nicolae Zograf și Ioan Andronicescu.
După secularizarea averilor mănăstirești sub Cuza Vodă, mănăstirea a trecut prin dificultăți, dar a renăscut în perioada interbelică. Transformată în mănăstire de maici în 1951, a fost închisă în 1958 de regimul comunist și redeschisă în 1990 ca mănăstire de călugări, redevenind de maici în 2007.
Mănăstirea a avut și activitate școlară, având în 1793 pe Ieromonahul Vissarion ca și copist. În timpul Revoluției de la 1821 și ocupării Munteniei între 1916-1918, mănăstirea a servit drept refugiu și loc de trecere către Moldova liberă. Lăcașul a fost descris de Alexandru Vlahuță și Alexandru Odobescu.
Sursa: ro.wikipedia.org
