Mănăstirea Măgura Ocnei, situată pe un pinten muntos lângă orașul Tg. Ocna, este menționată pentru prima dată în documente în 1653, când a fost construit un schit din lemn. Printre ctitorii donatori se numără Salomia, fiica lui Constantin Donose din Dărmănești. În 1757, schitul este amintit ca metoc al Așezământului spitalicesc „Sf. Spiridon” din Iași, având o biserică din lemn cu hramul „Sf. Gheorghe”, reconstruită în 1742. În 1803, a fost reconstruită din piatră și a primit hramul „Buna Vestire”, funcționând ca locaș de cult până în 1964, când a fost demolată de comuniști.
Mănăstirea a fost martoră activă la luptele din primul război mondial, fiind situată aproape de linia frontului. Demolarea din 1964 a fost motivată de dorința de a construi o bază sportivă și o zonă de agrement. După 1990, cu inițiativa arhimandritului Epifanie Bulancea, s-a format un comitet pentru reconstrucția mănăstirii.
Reconstrucția a început pe 3 martie 1990, pe baza unui proiect al arhitectului Săvulescu din Bacău. Biserica cu hramul „Înălțarea Domnului” și clădirile adiacente au fost finalizate în 10 ani, prin efortul măicuțelor sub îndrumarea părintelui Epifanie Bulancea. Arhitectura respectă stilul ștefanian, iar pictura neobizantină în tehnica fresco a fost realizată de Ioan și Petru Pașcu din Agăș-Bacău.
Cele peste 26 de măicuțe, îndrumate de duhovnicul Epifanie Bulancea și stăreția maicii Lucreția Bulancea, au diferite ascultări, inclusiv în ateliere de pictură. Clădirile includ 100 de locuri de cazare, iar viața mănăstirii este centrată pe programul liturgic zilnic. Pe 15 septembrie 2001, mănăstirea a fost resfințită în prezența unui număr mare de credincioși, reluându-și istoria sub protecția lui Dumnezeu.
Sursa: www.manastireamagura.ro
