Localitatea a primit statutul de oraș în 1950 și este în prezent al treilea centru urban al județului Brașov. Situată la poalele Munților Codlei, pe care localnicii îi consideră barometrul lor.
Munții Codlei (1292 m) fac parte din Munții Codlea, reprezentând o tranziție între Munții Făgăraș și Munții Perșani. Ei prezintă elemente comune cu Munții Făgăraș prin prezența șisturilor cristaline în partea centrală și vestică a masivului și cu Munții Perșani prin existența rocilor sedimentare pe latura estică. O zonă cristalină notabilă este Platforma Poiana Mărului, situată la altitudinea de 850-1000 m, caracterizată de peisajul cu așezări risipite printre trei pajiști și pâlcuri de păduri, amintind de Munții Apuseni.
În contrast, peisajul domol al acestei platforme se conturează pe calcare, fiind dominat de vârful Măgura Codlei, un piscul stâncos care strălucește la soare doar în jurul prânzului, anunțând ora mesei pentru cei aflați la muncă în câmp. Localnicii numesc aceste stânci "piatra amiezii".
De asemenea, când vârful Măgurii este învăluit în ceață, localnicii interpretează acest fenomen ca un semn sigur al unei vremi urâte.
Vechimea așezării este foarte veche, iar pe teritoriul său s-au descoperit dovezi materiale din perioade preistorice.
În secolul al XIII-lea, cavalerii teutoni au edificat "Cetatea Neagră" pe Măgura Codlei pentru a controla trecătorile Munților Perșani și a găzdui voievodul Transilvaniei în 1267. Funcționând ca centru de rezistență împotriva regalității maghiare, cetatea a fost demolată în 1335 și nu a fost reconstruită, doar urmele fundației rămânând vizibile astăzi. În continuare, așezarea de la poalele Măgurii a evoluat într-o comunitate de meșteșugari, organizată în patru, apoi cinci bresle, fiecare construind un turn în jurul bisericii locale.
În secolul al XIX-lea, atelierele breslelor au dat naștere unor mici manufacturi, care mai târziu au devenit fabrici. Biserica fortificată din centrul orașului, ridicată după invazia turcească din 1432, a fost înconjurată de un zid puternic cu galerii de apărare și turnuri construite de fiecare breaslă locală. În prezent, se mai pot observa trei turnuri, printre care cel al fierarilor, transformat ulterior în clopotniță, și cel al țesătorilor, cu găuri de tragere largi pentru trăgători.
Cetatea, având forma ovoidală, a fost considerată cea mai mare fortificație din Țara Bârsei. Printre cele trei turnuri rămase, cel al fierarilor se evidențiază prin cele trei ziduri groase de 5 metri la bază. Biserica din incinta cetății, construită în secolul al XIII-lea în stil romanic, a suferit mai multe reconstrucții, păstrând totuși elemente originale prin portalul romanic. După anul 1500, a fost reconstruită în stil gotic, iar în 1702 a fost refăcută după incendiile din 1685 și 1701. De notat, este singura biserică din Țara Bârsei fără turn.
Sursa: Itinerar turistic Brașov - Sibiu - Alba Iulia (Ministerul Turismului, 1982)
//
Pe versantul sudic al Măgurii Codlei, la o altitudine de 980 de metri, se află ruinele unei cetăți vechi. Acestea amintesc de locuitorii care au trăit în aceste locuri în trecut.
Prima atestare documentară a cetății datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Documente din primele decenii ale secolului al XIV-lea menționează și ele cetatea.
În secolul al XV-lea, cetatea a fost un refugiu pentru Ștefan al V-lea, principe al Transilvaniei, și pentru unii nobili care se opuneau regelui Ungariei.
Începând din 1964, arheologii de la Muzeul de istorie din Brașov au efectuat cercetări pe situl arheologic al cetății. Au descoperit un puternic sistem de fortificații, amplasat într-o zonă strategică. Cetatea avea o lungime de 100 de metri și o lățime cuprinsă între 12 și 55 de metri. La 140 de metri de cetate, un zid puternic bloca singura cale de acces în zonă.
Săpăturile au scos la iveală o varietate de obiecte arheologice, inclusiv vase de ceramică, cuțite, lacăte, chei, vârfuri de săgeți, pinteni și instrumente de os. De asemenea, au fost descoperite boabe de grâu carbonizate și oase de animale.
Obiectele arheologice descoperite demonstrează că zona a fost locuită încă înainte de construirea cetății. De asemenea, dovedesc că în zonă au conviețuit români, germani și maghiari.
Cetatea a fost distrusă de un incendiu.
Sursa: Brașovul memorial - Ștefan Petraru, Constantin Catrina (Ed. Sport-Turism 1976), pag. 63
