În prima parte a secolului al XIX-lea, în zonă se remarca prezența unui lăcaș de cult mai modest, inițiat de marelui vistier Amza Năescu și construit de Dimitrie și Dionisie Dârjescu. Această biserică, ridicată în anul 1810, reprezenta îndeplinirea dorinței colonelului Nicolae Dărăscu, unchiul lui Amza Năescu, de a avea o biserică dedicată Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul său spiritual. În jurul bisericii se afla un ansamblu de chilii, care găzduiau două clase pentru începători, conform relatărilor istoricului Nicolae Iorga.
Mai târziu, preotul Ilie Teodorescu a hotărât construirea unei noi biserici, adaptată noilor realități demografice ale comunității sale. Pentru acest proiect, a colaborat cu renumitul arhitect Alexandru Săvulescu, cunoscut pentru proiectarea Muzeului Național de Istorie a României și Primăriei municipiului Buzău.
În echipă, alături de arhitectul polonez Siegfrid Kofczinsky, proiectant al Castelului Peleș din Sinaia, au conceput un ansamblu arhitectural care îmbina elemente ale stilului Art Nouveau cu influențe neoromânești și baroce. Ornamentația bogată, realizată din piatră, cărămidă și brâuri dispuse în mod simetric, împreună cu rânduri de ocnițe sub cornișă, a dat contur unei structuri impunătoare.
Unul dintre imobilele din zona Bisericii Amzei, achiziționat de scriitorul Ioan Slavici de la Grigore Gălășescu, a devenit locul în care marele poet Mihai Eminescu a compus Scrisorile și poezia Mai am un singur dor.
Sursa: ziarullumina.ro
