Clădirea Teatrulului Național a fost construită în perioada 1967-1970, conform planurilor elaborate de un grup de arhitecți sub coordonarea lui Horia Maicu.
Suprafața pe care a fost ridicată clădirea este de aproximativ 10.000 de metri pătrați, din care 1.480 sunt dedicați scenei principale.
Teatrul Național dispune de trei săli de spectacole: Sala Mare, care, împreună cu foaierele, se întinde pe o suprafață de 4.000 de metri pătrați (echivalentul suprafeței unui teren de fotbal), Sala Studio și Sala Atelier.
Sala Mare poate găzdui 980 de persoane, inclusiv 700 la nivelul parterului, dispuse în rânduri continue în potcoava scenei. Configurația potcoavei asigură condiții acustice și vizuale optime pentru toți spectatori. Scena, caracterizată printr-o deschidere variabilă între 10 și 16 metri, respectă stilul clasic a l'italienne și oferă facilități pentru producții teatrale foarte elaborate. Deasupra scenei se înalță o cupolă imensă de 46 de metri înălțime, care permite deplasarea verticală a tuturor decorurilor necesare.
A doua sală a teatrului, cunoscută sub numele de Sala Studio, prezintă o configurație variabilă. Prin intermediul unui mecanism special, poate fi adaptată pentru trei tipuri de spectacole: italian, elisabetan și arenă. În funcție de alegerea tipului de spectacol, numărul de locuri variază între 450 și 600.
Sala Atelier, cu aproximativ 400 de locuri, este concepută în principal pentru debutanți și pentru exprimarea tendințelor moderne în arta spectacolului de teatru.
În cadrul teatrului, se regăsesc 187 de candelabre compuse din prisme de cristal, inclusiv două cu o înălțime de 11 metri, un diametru de 2 metri și o greutate de 3 tone.
Sursa: București, capitala RSR (Ministerul Turismului, 1976)
