Institutul de arhitectură Ion Mincu se găsește într-un edificiu construit în stil românesc, realizat din piatră fățuită, ridicat între anii 1912 și 1927 conform proiectelor arhitectului Grigore Cerchez.
Edificiul se remarcă prin frumusețea sa pitorească și prin detaliile bogate ale ornamentației sculptate, inspirate din arta epocii brâncovenești. În perioada 1963-1968, clădirea institutului a fost extinsă printr-o aripă nouă către străzile Edgar Quinet și Academiei.
În România, învățământul de arhitectură în forma sa modernă are origini în anul 1892. Școala superioară de Arhitectură, cunoscută astăzi ca Institutul de arhitectură Ion Mincu, a fost înființată în 1904.
Ion Mincu (1852-1912) a fost fondatorul și figura principală a școlii naționale de arhitectură din ultima parte a secolului al XIX-lea. A avut un rol semnificativ în promovarea învățământului de arhitectură și a integrat în operele sale elemente tradiționale ale arhitecturii românești, precum foișoare, stâlpi de lemn sculptați, arcade și capitaluri. Clădirile remarcabile realizate în acest stil, denumit neo-românesc, includ Bufetul de la Șosea și Școala centrală de fete.