În trecut, nucleul orașului medieval București se afla în această zonă, unde se găsea cea dintâi Curte Domnească din București.
Locul în care era amplasat în antichitate palatul domnesc, împreună cu grădina sa și toate dependințele specifice unei curți domnești, este în prezent ocupat de străzile care alcătuiesc cartierul comercial al orașului, denumit Curtea Veche.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1776), vechiul palat domnesc a fost abandonat după secole de folosință, iar terenul a fost împărțit și vândut negustorilor.
Din toate edificiile Curții Domnești, singura care a supraviețuit în întregime în zilele noastre este biserica Curtea Veche. Construită de Mircea Ciobanul, aceasta reprezintă cel mai vechi sanctuar păstrat în forma sa originală în București. Arhitectura clădirii servește drept emblemă pentru perioada în care a fost construită, anul al XVI-lea, demonstrându-se prin proporțiile armonioase și ornamentația fațadelor, realizată prin alternarea cărămizilor aparente cu porțiuni mici de tencuială. Deosebit de notabil este și portalul de piatră adăugat în timpul unei reparații din 1715, în care se resimte influența stilului baroc.
O particularitate remarcabilă a acestei biserici o constituie cele două contraforturi, un element arhitectural specific bisericilor ortodoxe din Moldova și neobișnuit pentru celelalte regiuni ale țării. În interiorul lăcașului de cult se disting fragmente de pictură care datează din epoca lui Ștefan Cantacuzino (1715) și o porțiune dintr-o frescă originală din secolul al XVI-lea.
În anul 1935, în fața bisericii a fost ridicată casa parohială, adoptând un stil arhitectural similar cu cel al lăcașului de cult.
Sursa: București, capitala RSR (Ministerul Turismului, 1976)
