Vila Take Ionescu

Vila situată pe strada Take Ionescu din Sinaia a intrat în posesia familiei Ionescu – formată din Take și soția sa, Bessi Richards – în anul 1893. Începând cu anul 1895, vila a trecut printr-un proces de reabilitare și modernizare, care a transformat-o în forma pe care o cunoaștem astăzi.

Proiectul de modernizare a fost realizat de arhitectul Henri Susskind, un elvețian născut la Viena în anul 1868. La finalul secolului al XIX-lea, Susskind devenea unul dintre cei mai activi ingineri din București și Sinaia. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără cele realizate pentru Societatea Marilor Hoteluri, printre care se evidențiază Hotelul Athénée Palace (1912) și Hotelul Palace din Constanța, dar și, în Sinaia, Hotelul Palace (1911) și Cazinoul (1913).

Vila Take Ionescu este alcătuită din mai multe corpuri, fiecare având înălțimi și dimensiuni variate, bine definite atât în plan cât și în acoperiș. Elementele arhitecturale precum intrarea principală de la verandă, galeriile închise cu sticlă, balcoanele, bovindourile și aparențele din lemn închis la culoare care contrastează cu albul pereților contribuie la un aspect pitoresc, caracteristic stilului Renașterii germane. Compartimentarea interioară a fost realizată în funcție de nevoile familiei.

La parter, în partea dreaptă a vilei, se afla un birou, iar în apropiere un altul, mai mic, destinat unuia dintre secretarii care îl însoțeau pe Take Ionescu la Sinaia. În zona centrală se găsea un hol spațios, care comunica printr-un glasvand cu sufrageria principală. În anul 1905, consiliul comunal din Sinaia a decis ca strada pe care locuia Take Ionescu să-i poarte numele, astfel că vila a primit adresa “Strada Take Ionescu” nr. 2. Tot în acel an, Take Ionescu a fost numit președinte de onoare al Societății filantropice a meseriașilor sinăieni “Vârful cu Dor”, semn al legăturii sale strânse cu orașul montan.

După încheierea Primului Război Mondial, perioadă în care zona s-a aflat sub ocupație germană, vila a intrat într-o nouă etapă a existenței sale. Take Ionescu s-a implicat intens în viața politică internă, de la realizarea Marii Uniri până la preluarea guvernului la sfârșitul anului 1921. Anul următor, 1922, a fost marcat de moartea acestuia. Vila a fost moștenită și locuită de succesorii săi pentru aproape treizeci de ani, până în 1950, când a fost naționalizată. Clădirea a fost atunci repartizată unei case de copii, iar lucrările de întreținere și renovare au fost finanțate din bugetul Inspectoratului Școlar, ceea ce a permis conservarea relativ bună a imobilului pe durata celor patru decenii în care a avut această destinație.

După anul 1990, imobilul a fost scos din administrarea statului și a Inspectoratului Școlar și a fost retrocedat moștenitorilor lui Take Ionescu. Textul este preluat de pe Ziare.com, din articolul intitulat „Povestea vilei din Sinaia a lui Take Ionescu, scoasă la vânzare de Mircea Rednic. Cât cere fostul antrenor pe clădirea monument istoric”.

Sursa: ziare.com