Biserica de Lemn Sfinţii Arhangheli

Biserica de lemn din satul Băița, situată în comuna Lunca, județul Mureș, a fost construită în anul 1723. Aceasta este închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.

Se consideră că biserica actuală, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, își are originile în secolul al XVII-lea. Este amplasată la baza dealului Turn, de unde se deschide o frumoasă panoramă asupra satului. Primele mențiuni despre această biserică apar în scrierile lui Kelemen Lajos, care a abordat subiectul cu interes și pasiune. Acesta a fost impresionat de ancadramentul sculptat, de sfeșnic și de candelabrul din lemn, precum și de pictura interioară, în care apar personaje îmbrăcate în port tradițional românesc.

Kelemen Lajos a relatat că biserica ar fi fost adusă din localitatea Bilac. Cu toate acestea, există voci care susțin că lăcașul ar fi fost construit direct în Băița, având în vedere existența unor biserici similare în zona înconjurătoare. Această ipoteză este susținută și de unele întrebări firești: de ce ar fi transportat localnicii o biserică de lemn de la o distanță considerabilă, mai ales că dispuneau de lemn din belșug pentru construcții, și cum se explică faptul că, în aceeași perioadă, conform tradiției, oamenii din Bilac și-au adus o biserică din Satu Nou? Interesant este că ambele biserici au un plan arhitectural aproape identic.

Pe grinda dintre pronaos și naos este gravată inscripția „anii Domnului 1723”, însă partea inferioară a acesteia a fost tăiată pentru a mări înălțimea intrării. Se presupune că această dată nu marchează construirea efectivă a bisericii, ci înființarea parohiei unite, având în vedere că, în mod tradițional, la bisericile de lemn, anul construcției era dăltuit pe grinda superioară a primei intrări.

Biserica este construită din bârne de brad, așezate pe o fundație solidă de stejar, și are un plan dreptunghiular. Absida altarului este poligonală, cu cinci laturi și este decroșată, iar partea vestică a pronaosului este și ea poligonală, dar cu trei laturi – o formă de plan des întâlnită în arhitectura bisericilor din România.

În colțurile clădirii, bârnele se îmbină în coadă de rândunică, iar cele din partea superioară se întâlnesc în console frumos ornamentate, dispuse în plan înclinat. Aceste console, prezente și în interior, susțin bolta semicilindrică a naosului.

Bolta altarului are tot o formă semicilindrică și este intersectată de trei fâșii curbe. Pronaosul are un tavan drept, cel mai probabil instalat în perioada în care deasupra sa a fost construită temporar o clopotniță. Pentru a întări structura pereților, capetele bârnelor din partea inferioară au fost prelungite semnificativ. Aproape de fundație, pe o bârnă de stejar, se află un brâu sculptat în formă de frânghie, cu un profil accentuat.

În perioada în care biserica a fost sfințită sau resfințită, absida altarului și, posibil, și alte compartimente au fost pictate. Un text în limba slavonă aflat în zona Proscomidiei face trimitere la această etapă, însă din păcate este grav avariat. Din pictura absidei se mai păstrează reprezentările Mariei Orantă împreună cu Arhanghelii Mihail și Gavriil, precum și imaginile Sfintei Treimi și ale îngerilor, datând cel mai probabil din anul 1732.

Pisania din 1765 este legată de pictura realizată pe peretele care desparte diferitele încăperi, unde sunt înfățișați sfinți militari precum Teodor, Ipatie, Gheorghe, Tiron și Dimitrie, dar și sfinți cuvioși, între care se numără Teodesie de la Peștera și Antonie cel Mare. Tot din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea datează și pictura din navă, care pare a fi rezultatul muncii unor zugravi proveniți din centrul artistic al mănăstirii din Băița.

Din ansamblul iconografic merită amintite patimile apostolilor, alături de cele ale Mântuitorului Iisus Hristos, precum și parabola fecioarelor. Bolta este decorată în registre, separate prin chenare florale, dispuse atât pe orizontală cât și pe verticală. În altar sunt reprezentate figurile sfinților părinți, alături de portretele unor papi și patriarhi, precum Silvestru al Romei, Mitrofan al Constantinopolului, Eftimie al Antiohiei și Macarie al Ierusalimului. Pereții sunt pictați pe panouri delimitate de baghete profilate, o tehnică des întâlnită în județul Mureș.

În anul 1958, biserica a trecut printr-un proces de restaurare. S-a montat o nouă învelitoare din șindrilă, cu pante accentuate, care respectă forma acoperișului vechi și evidențiază conturul pereților. De asemenea, s-a intervenit și asupra clopotniței, aflată în apropiere, care are două niveluri. Cu toate acestea, între timp, în localitate a fost construită o biserică nouă din zid, iar vechiul lăcaș din lemn, de o valoare istorică și artistică excepțională, aflat pe deal, pare că a fost abandonat și are urgentă nevoie de reparații.

Sursa: ro.wikipedia.org