Aşezată pe locul unde iniţial se găsea un zăvoi de oţetari, Biserica Oţetari îşi adânceşte rădăcinile în istoria Bucureştiului încă din anii 1680-1681, când, sub domnia lui Şerban Vodă Cantacuzino, a luat fiinţă o mică biserică din lemn. De-a lungul vremii, lăcaşul de cult a cunoscut numeroase transformări, trecând prin două reconstrucţii majore, în timpul domniilor lui Constantin Brâncoveanu şi Constantin Mavrocordat, şi o restaurare amplă în perioada 1860-1866, sub patronajul Mitropolitului Nifon.
Pictura murală a bisericii, realizată de celebrul artist Gheorghe Tattarescu, reprezintă un punct culminant al patrimoniului său artistic. Executată în ulei pe un strat de glet de ipsos, pictura se remarcă prin forţa desenului, arhitectura sobră a compoziţiilor, tehnica impecabilă a clarobscurului, şi impresia de spaţialitate şi profunzime.
Restaurarea recentă, efectuată între anii 2004 şi 2006, a asigurat remedierea degradărilor şi curăţarea stratificărilor de praf şi fum, redând picturii murale strălucirea sa originală.
Pe lângă pictura murală, Biserica Oţetari adăposteşte şi o serie de obiecte valoroase, dăruite de-a lungul secolelor de către diverşi ctitori. Printre acestea se remarcă un epitaf al Mântuitorului, brodat în fir, din anul 1793, o icoană împărătească ferecată în argint, din anul 1803, două icoane din 1804, vitraliile bisericii, datând din anul 1909, şi medalioanele exterioare din mozaic, executate de pictorul Eugen Profeta.
Alex Petrescu
4 săptămâni în urmă
