Biblioteca Naţională A României a fost fondată în 1859 ca Biblioteca Centrală a Statului.
A fost găzduit inițial la Universitatea din București și ulterior s-a mutat în propria clădire în 1867.
Biblioteca are o colecție de peste 4 milioane de articole, inclusiv cărți, manuscrise, hărți și tipărituri.
Este considerată una dintre cele mai mari și mai importante biblioteci din România și a jucat un rol semnificativ în conservarea și promovarea culturii și literaturii române.
La începutul secolului al XX-lea, biblioteca a fost redenumită Biblioteca Națională Centrală și a suferit mai multe renovări și extinderi.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, colecția bibliotecii a fost deteriorată și s-au pierdut mai multe articole.
În perioada postbelică, biblioteca sa concentrat pe reconstruirea colecției și extinderea serviciilor, inclusiv înființarea unui departament de cercetare în 1952.
În anii 1990, biblioteca a suferit renovări majore și a fost redenumită Biblioteca Naţională A României.
Astăzi, biblioteca s-a mutat într-o clădire nouă și este o instituție culturală modernă care găzduiește expoziții, concerte și alte evenimente pe lângă rolul său tradițional de bibliotecă de cercetare.
