Mânăstirea Viforâta cu hramul Naşterea Maicii Domnului şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, este situată la aproximativ 4 km nord de oraşul Târgovişte, în satul Viforâta.
Pitoreasca Mănăstire Viforâta, nume dat de vicisitudinea vremurilor, a timpului şi a istoriei, atestă statornicia culturii româneşti şi a credinței ortodoxe.
Tradiția orală şi unele documente mai vechi ne aduc informații că pe locul sfintei mânăstiri e existat o ctitorie şi mai veche, din anii 1447-1456, aparținând domnitorului Vladislav voievod Basarab, refăcută ulterior pe la 1508 de Radu Vodă.
Prima atestare documentară a Mânăstirii Viforâta, datează din anul 1530, iar primul ctitor este voievodul Vlad Vodă al V-lea, (1530-1532) care înalţă o biserică obişnuită, apărată de un zid înalt. Al doilea ctitor al mânăstirii este considerat voievodul Matei Basarab (1632-1654), împreună cu soția sa, Elena Doamna, care au transformat-o din mânăstire de călugări în mânăstire de maici, în anul 1635.
În anul 1713, Sfântul Voievod Martir, Constantin Brâncoveanu, al treilea ctitor, împreună cu soția sa, Marica Doamna, renovează mânăstirea ridicând noi chilii, pardosind Biserica cu lespezi de piatră, lărgind ferestrele şi adăugându-i un pridvor deschis, încadrat de arce largi, susținute de stălpi specific stilului brâncovenesc. În acest pridvor este pictată scena Înfricoșata Judecată, care se păstrează până în zilele noastre.
După marele cutremur din 1802 care i-a pricinuit însemnate stricăciuni, Marele Ban, Grigore Brâncoveanu, face noi reparații, restaurează pictura, construieşte Biserica de la cimitirul mânăstirii cu hramul Sfinții Apostoli Petru şi Pavel şi un renumit arhondaric.
Prin grija Înaltpreasfințitului Doctor Nifon Mihăiță, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Târgoviştei, arhondaricul care se află în afara incintei mânăstirii, a fost restaurat în anul 2004 şi este destinat pelerinilor pentru cazare.
În urma stricăciunii cutremurului din 1940 şi din 1977, Patriarhii: Justinian Marina, Justin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu, şi-au adus contribuția, refăcând mănăstirea cum arată în zilele noastre, adăugând un Paraclis cu hramul Sfântului Prooroc Ilie şi un mic Muzeu în care se păstrează astăzi colecții de icoane vechi, de carte veche, de broderie și alte obiecte bisericeşti.
Cheltuielile lucrărilor de refacere au fost acoperite de Patriarhia Română, ținându-se cont şi de destinația acordată mânăstirii de Casă Sanatorială ca instituție de asistenţă socială pentru adăpostirea şi îngrijirea maicilor şi preoteselor văduve pensionare. În 1993, Casa de Pensii a Patriarhiei Române desființându-se, Mânăstirea Viforâta a rămas de sine stătătoare, cu viață de obşte.
Biserica mănăstirii Viforâta păstrează planul triconic cu o navă principală și două abside laterale. Altarul este semicircular cu o boltă sferică, pe când în naos şi pronaos cele două turle sunt sprijinite pe un sistem de arce.
Catapeteasma este executată de sculptorul Karl Stork, din lemn de tei, în foiță de aur, într-o îmbinare de stil gotic şi bizantin, la anul 1864. Între icoanele împărătești, distingem icoana făcătoare de minuni a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, donată de Leon Tomşa în anul 1631. În fața ei, se află o raclă cu părticele de sfinte moaşte de la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Ierarh Haralambie şi Sfântul Ierarh Vlasie.
Lângă biserică, în partea dreaptă se află mormântul ilustrului cărturar Macarie ieromonahul (1780-1836), cel mai vestit dascăl al muzicii psaltice bisericeşti. În prezent obştea mănăstirii numără 60 de maici, sub îndrumarea Maicii Starețe Macaria Mavrodin şi este păstorită de Înaltpreasfințitul Nifon Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei.
Mănăstirea Viforâta o bijuterie a artei eclesiastice din Țara Românească, vă așteaptă să vă mângâiați sufletul cu frumusețile spirituale pe care Dumnezeu le-a revărsat pe acest pământ binecuvântat.
Text preluat din istoricul mănăstirii afișat la intrare.
