• Mănăstirea Dealu
    Mănăstirea Dealu © Petrescu
  • Mănăstirea Dealu
    Mănăstirea Dealu © Petrescu
  • Mănăstirea Dealu
    Mănăstirea Dealu © Petrescu

Mănăstirea Dealu

Mănăstire

pe scurt

Aleea Mănăstirii Dealu
1499-1501, ref. 1845-1846
raportează o problemă
Orice sugestie de îmbunătățire a conținutului sau corectare a erorilor este binevenită. Mulțumim!
Atenție nu esti logat!
Menționată documentar din anul 1431, vechiul lăcaş de lemn a fost reconstruit din temelii în zilele domniei lui Radu cel Mare şi ale fratelui său Vlad cel Tânăr (Vlăduț) între anii 1499-1501 și 1510-1512, numărându-se printre cele mai valoroase realizări arhitectonice religioase ale epocii.

A fost zugrăvită între anii 1514-1515 de vestitul zugrav Dobromir din Târgovişte, ajutat de Jitian şi Stanciu.

Suferind jaful trupelor lui Gabriel Bathory, în ianuarie 1611, și stricăciunile provocate de trupele generalului imperial Heissler în 1689, a fost reparată în 1713 și rezugrăvită de marele meşter al lui Constantin Brâncoveanu, Constantin, ajutat de Preda, Nicolae și Radu.

Între anii 1845-1853 s-au desfăşurat ample lucrări de restaurare a bisericii şi de refacere a chiliilor inițiate de domnitorul Gheorghe Bibescu, biserica fiind repictată atunci de pictorul A. Derigny.

Între anii 1912-1940, aici a funcționat Liceul Militar Nicolae Filipescu, care s-a mutat la Breaza în urma cutremurului devastator din 1940.

Toate clădirile care împrejmuiesc astăzi Biserica au fost refăcute din temelie între anii 1953-1958, prin grija Părintelui Patriarh Justinian, iar biserica este singura clădire păstrată din vechiul ansamblu monastic.

Actuala pictură din biserică este nouă, realizată de pictorul Arhimandrit Sofian Boghiu. În pronaosul bisericii, devenit gropniță domnească încă din anul 1456, se află mormintele voievozilor din Târgovişte: Vladislav al II-lea, Radu cel Mare şi sora sa Caplea, Vlad cel Tânăr, Vlad Înecatul, Pătraşcu cel Bun, Mihai Movilă (domn al Moldovei, mort la Târgovişte) şi Radu Bădica.

În acest sfânt locaş, unde s-a încheiat, în 1598, alianța antiotomană, şi-a găsit odihna şi scumpa relicvă a istoriei noastre, fruntea îndrăzneață a întregitorului de Neam şi de Ţară: MIHAI VITEAZUL. În semn de omagiu adus ctitorilor de cultură şi de țară - Radu cel Mare şi Mihai Viteazul, s-au realizat între anii 1912-1913, din inițiativa Ligii Culturale, sarcofagele din marmură albă aflate de o parte și de alta a pronaosului, operă în stil bizantin a sculptorului Franz Storck.

Adăpostind teascul primelor tipărituri de pe teritoriul românesc, realizate de călugărul Macarie: Liturghierul (1508), Octoihul (1510), Evangheliarul (1512), Mănăstirea Dealu s-a afirmat și ca primul centru artistic de xilogravură şi miniatură al țării.

Monumentul se remarcă printr-o notă de puternică originalitate în raport cu celelalte lăcaşuri aparținând acestui tip constructiv. Echilibrul volumelor, zveltețea și sobrietatea clasică a liniilor îi imprimă un aer de eleganță, o perfectă armonie a proporțiilor. În prezent este mănăstire de măicuțe care împletesc rugăciunea cu munca.

Text preluat din istoricul mănăstirii afișat la intrare.
Alex Petrescu
3 ani în urmă

COMENTARII

0

4 out of 5 stars

bazate pe 0 comentarii

Review data

Spuneți părerea

Dacă ați vizitat acest loc împărtășiți câteva impresii

scrie comentariu

Recent reviews