Castelul Banffy

Clădirea principală

Cladirea principală a ansamblului castelar funcționează până în anii 1940 ca reşedinţă a familiei Bánffy: în aripa vestică sunt amenajate apartamentele membrilor familiei, în partea centrală la parter se află holul de primire, iar la etaj este amenajată sufrageria și salonul de bal şi câteva saloane pentru oaspeți. Aripa estică a servit drept capelă romano-catolică până în anul 1907, după care s-a reamenajat pentru a-i oferi majordomului un apartament decent.

În perioada comunismului, familiile nevoiaşe s-au instalat în încăperile clădirii, iar părţile mai uşor accesibile au devenit carieră de materiale de construcție pentru comunitatea locală. În anii 1960, Direcţia Monumentelor Istorice inițiază câteva demersuri de restaurare a castelului, constând în executarea unui planșeu de beton armat şi a şarpantei peste întreaga clădire a corpului principal. Deşi au existat sporadic iniţiative de salvare şi punere în siguranță a ansamblului, nu se reuşeşte evacuarea sau responsabilizarea SMT şi găsirea unui rol mai adecvat ansamblului: în capelă, la sfârşitul anilor 1970 funcţiona o stație de îmbuteliat bere.

În anul 1999, se realizează acoperişul deasupra aripilor nordice şi estice. Restaurarea întregii clădiri reprezintă o sarcină extrem de complexä, datorită dimensiunilor și a degradărilor rezultate pe parcursul deceniilor anterioare. La mijlocul anilor 2000, se restaurează fosta capelă care devine Centru Cultural Comunitar, fiind oferit gratuit evenimentelor comunităţii locale.

În anul 2014, se reuşeşte acoperirea totală a clădirii. În 2016, în holul de primire are loc o intervenţie temporară, o instalaţie arhitecturală, în urma unui concurs internațional de idei, din cadrul unui proiect european. Instalația a readaptat spațiul istoric, care a devenit unul dintre locurile preferate ale vizitatorilor
castelului. Tot atunci se realizează balansoarele şi căluţii de lemn din curtea castelului, care evocă renumita herghelie a familiei. Consolidarea structurii clădirii principale este în curs, iar după intervențiile efectuate în subsol, se începe o lucrare amplă de restaurare a aripii neo-gotice cu sprijinul Guvernului Ungar prin Fondul Bethlen Gabor din Ungaria. Aici se va amenaja un spațiu dedicat memoriei
contelui Miklós Bánffy, respectiv un apartament de eросă.


Curtea de onoare, grajdul

Spaţiile cele mai importante ale curţii de onoare au fost grajdul si ;coala hipic[ construite pe laturile lungi ale formei de U, deservind faimoasa herghelie a familiei Bánffy. După naționalizare, ;coala hipică este afectată de un incendiu și considerată depozit de materiale pentru construcții fiind exploatată până la punctul în care se prăbuşeste în anul 1955.

Grajdurile sunt transformate de către SMT şi CAP in club muncitoresc, iar mai târziu în fermă de ciuperci. În anul 2000, le găsim fără acoperiş, cu bolțile prăbuşite și o parte din structura portantă distrusă, jgheaburile sculptate şi fäntäna arteziană cu statuia barocă de cal vandalizate, iar bucățile lor împrăştiate prin curte.

Restaurarea începe în 2006 cu refacerea acoperișului. Reconstruirea bolților este continuă, oferind oportunitate unică participanților la taberele de restaurare de a invăța metoda de construire a unei bolte tip calotă boemă cu tehnici tradiţionale.

În grajd este amenajat un atelier de meserii tradiționale și un spațiu multifunctional pentru evenimente, care în viitor va fi extins.


Clădirea Miklós

Clădirea este numită după Miklós Bánffy, şi funcţionează ca arhivă a familiei pănă la naționalizarea castelului. Renumitul scriitor, politician, grafician și scenograf  Miklós Bánffy a fost conducătorul Teatrului Naţional şi Operei de Stat de la Budapesta între 1912 si 1918, unde a acordat o sustinere importantă compozitorului Béla Bartók. Între 1934 şi 1940 a publicat Trilogia transilvană, iar în 1944 a purtat tratative în vederea evacuării fără luptă a forţelor armate din Cluj, salvând oraşul de la distrugere.

Această aripă a fost cea mai puțin afectată în perioada comunismului, deoarece aici s-a instalat sediul Stațiunii de Maşini Agricole și Tractoare Bontțda (SMT), cu birouri si locuințe pentru angajații SMT și CAP, iar în anii 1970 a funcţionat chiar şi o crescătorie de pui într-o portiune a clădirii.

După 1989, clădirea s-a deteriorat într-un ritm accelerat, astfel încât până în anul 2003, când începe restaurarea ei, ajunge aproape în stare de colaps. În această clădire se deschide în 2005 Centrul de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului Construit. Pe lângă spațiile necesare funcționării centrului (sala de conferinţă echipată, birouri, toalete, dormitoare) este amenajat un apartament nupțial. Momentan clădirea este restaurată în proporţie de 60%.


Clădirea fostei bucătării

Clădirea este construită încorporand zidul exterior fortificat al castelului, bastionul servind la depozitarea alimentelor şi legumelor mai puțin perisabile. Turnul de ceas alipit clădirii, cu punct de belvedere, este rezultatul transformărilor neo-gotice ale castelului din anii 1850.

În perioada comunismului, în clădirea bucătăriei a funcţionat o cantină pentru angajați, aici fiind amplasat și hidroforul Stațiunii de Maşini şi Tractoare. Mai târziu, la sfârşitul anilor 1970, printre aceste ziduri seculare se înfiinţează o crescătorie de iepuri. În anii 1980, mai exista parţial acoperişul bucătăriei, dar până în 2000 rămân doar zidurile ruinate, ascunse printre lanurile de porumb din curte.

Această clădire a ajuns în starea cea mai periclitată, necesitând intervenții de urgență. Astfel, în 2001 este consolidată structura zidăriei, se reface acoperişul, iar clădirea devine funcțională. După recepție, la parterul bastionului se deschide Cafeneaua Culturală, care funcţionează şi în prezent. În 2004, în partea centrală a clădini s-au amenajat o bucătărie utilată, o sală de mese, respectiv în mansardă locuri de cazare, ce deservesc participanţii la taberele de restaurare. Întretinerea clădirii rămâne o sarcină continuă, urmând dotarea şi finisarea interioarelor. Clădirea este restaurată în proporţie de 90%. Turnul de ceas s-a înclinat imediat după construire, fiind susținut de o structură de sprijin temporară.


Text preluat din panourile de prezentare afișate în curtea castelului


//


Castelul Bánffy din Bonțida este un monument de arhitectură reprezentativ pentru barocul transilvan. A fost construit în secolul al XIV-lea, inițial într-un stil renascentist, iar în secolul al XVIII-lea a fost extins și transformat în stil baroc. Castelul a fost grav avariat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost restaurat în perioada 1999-2007. 

În castel s-au filmat unele secvențe din filmul pădurea spânzuraților, ecranizare după romanul lui Liviu Rebreanu. În prezent, castelul este folosit pentru activități culturale și artistice, precum și pentru festivalul de muzică Electric Castle.

Castelul Bánffy a fost construit în secolul al XIV-lea, pe locul unui fost conac. În prima fază, castelul a fost construit într-un stil renascentist, cu o cetate înconjurată de un sistem de fortificații. În secolul al XVIII-lea, castelul a fost extins și transformat în stil baroc, sub conducerea lui Dionisie Bánffy al II-lea. În această perioadă, castelul a căpătat forma sa actuală, în formă de U.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost grav avariat de trupele germane. După război, castelul a fost folosit de către o cooperativă agricolă, iar în 1999 a fost preluat de Fundația Transylvania Trust. Fundația a început un proces de restaurare care a durat până în 2007.

În prezent, castelul este folosit pentru activități culturale și artistice, precum și pentru festivalul de muzică Electric Castle. Festivalul Electric Castle a debutat în 2013 și a devenit unul dintre cele mai populare festivaluri de muzică din România.

Castelul Bánffy din Bonțida este un monument important al arhitecturii românești. Castelul a fost restaurat cu succes și este acum utilizat pentru o varietate de activități culturale și artistice.